Sângele nu poate fi cumpărat, nu poate fi produs şi nu poate fi obţinut decât prin bunăvoinţa celui de lângă noi.

Ce este sângele?

Sângele este un lichid care circulă prin corp, transportând oxigen şi nutrienţi către fiecare celulă şi preluând apoi materialele reziduale. Sângele joacă un rol principal în sistemul de apărare al organismului. Este pompat de inimă, printr-o reţea ce măsoară câţiva km, spre orice parte a corpului. În medie, corpul unui adult conţine şapte litri de sânge. Există patru mari componente ale sângelui: globulele roşii (hematii), globulele albe (leucocite), plasma şi trombocitele. În plus, sângele conţine numeroşi nutrienţi şi minerale.

Fără sânge, viaţa nu poate exista. Sângele nu poate fi produs prin mijloace tehnologice (cel puţin momentan) şi nici nu poate fi importat, atât din considerente morale (nu putem pretinde de la alte ţări să facă ceea ce stă chiar în puterile noastre să facem pentru omul de lângă noi), cât mai ales din motive de siguranţă, cum ar fi răspândirea unor virusuri.

Pierderile de sânge considerate mici – până la un litru şi jumătate – pot fi suplinite cu soluţie salină, pe care organismul uman o transformă în sânge în cursul săptămânilor următoare evenimentului care a dus la pierderea acestuia. Ceea ce depăşeşte această cantitate, însă, necesită transfuzie de sânge

Cum este produs sângele?

Sângele este produs în măduva osoasă, o substanţă de consistenţa jeleului din interiorul oaselor. La adulţi, coloana vertebrală, coastele şi pelvisul sunt principalele oase care produc sânge. Pe măsură ce sângele se dezvoltă din celulele stem din maduvă, ele trec în sângele ce trece prin oase şi intră în circuitul sanguin. Celulele sângelui au diferite durate de viaţă – globulele roşii rezistă 120 de zile, trombocitele 10 zile, iar globulele albe au o durată de viaţă ce măsoară de la câteva zile până la câţiva ani. Organismul are un sistem de alertă care îl anunţă când este nevoie să producă mai mult sânge. Spre exemplu, dacă nivelul oxigenului din sânge este scăzut, rinichii produc un hormon numit eritropoietină, care stimulează celulele stem din măduvă să producă mai multe globule roşii.

Cum circulă sângele în organism?

Sângele circulă în două largi şi continue circuite printr-o reţea de vase de sânge. Circuitul „drept” duce sângele din partea dreaptă a inimii prin plămâni şi înapoi la inimă (în partea ei stângă). Circuitul „stâng” duce sângele de la inimă spre restul corpului şi înapoi la inimă. Există mai multe tipuri de vase de sânge: artere, capilare şi vene.

Arterele transportă sângele dinspre inimă. Se ramifică în artere mai mici (arteriole) care sunt conectate la capilare (corpul uman are peste un miliard de capilare), ce sunt foarte înguste – de lăţimea unei celule. Înăuntrul capilarelor, globulele roşii eliberează oxigenul, ce trece astfel prin pereţii subţiri ai capilarelor în ţesutul înconjurător. Ţesuturile eliberează reziduuri, cum ar fi dioxidul de carbon, care trec prin capilare în sânge. Sângele se întoarce la inimă prin vene. Venele conţin un sistem de valve cu un singur sens, controlate de contracţii ale muşchilor, care permit sângelui să circule către inimă, chiar şi împotriva gravitaţiei. Din cauza faptului că sângele din vene conţine foarte puţin oxigen, el apare ca având o culoare uşor albastră în comparaţie cu roşul aprins al sângelui oxigenat.

Grupele de sânge

Deşi sângele este alcătuit din aceleaşi elemente de bază, nu tot sângele este la fel. În realitate există 8 tipuri comune de globule roşii, care sunt determinate de prezenţa sau absenţa anumitor tipuri de antigene. Deoarece anumite antigene pot determina sistemul imunitar al unui pacient să atace globulele roşii primite prin transfuzie, terapia cu sânge presupune alegerea cu grijă a grupelor de sânge potrivite. Pentru a determina grupa de sânge a unui pacient sau donator, sunt folosite substanţe speciale, care fac ca diferenţele dintre tipurile de sânge să devină vizibile. Principalele grupe de globule roşii sunt AII, BIII, ABIV şi 0. Literele simbolizează două antigene (substanţe care pot fi atacate de către sistemul imunitar), denumite A şi B:

• Grupa de sânge A are doar antigenul A;
• Grupa de sânge B are doar antigenul B;
• Grupa AB le are pe amândouă;
• Grupa O nu are niciun antigen

Ce este Rh?

În afara sistemului AB0, pe hematii (globulele roşii) pot fi sau nu prezente anumite proteine specifice, ce au fost denumite generic Factorul Rhesus (Rh).

Persoanele care au aceste proteine prezente pe hematii (aproximativ 85% din populaţia globului) sunt considerate a avea Rh pozitiv, iar cei care nu le au (restul de 15%), au Rh negativ. Organismul unei persoane cu Rh negativ, care primeşte o transfuzie cu sânge Rh pozitiv (de la un donator cu Rh pozitiv), va reacţiona ca şi cum ar lua contact cu un corp străin (la fel cum reacţionează la bacterii, virusuri sau alţi corpi străini cu care organismul intră în contact). În consecinţă, va încerca să distrugă acest Rh, însă cum Rh-ul este ataşat hematiilor, organismul le va distruge şi pe ele. Astfel apar accidentele post-transfuzionale, care se manifestă asemănător unei anemii (boală în care scade numărul globulelor roşii din sânge).

Ce este transfuzia de sânge?

Transfuzia de sânge este un proces vital pentru medicina contemporană. Nu ne putem imagina săli de operaţie sau spitale fără rezerve de sânge. Atunci când un om pierde sânge din cauza unui accident sau în timpul unei operaţii, este foarte probabil să devină anemic şi să necesite transfuzie de globule roşii. Sunt situaţii când anumite boli, precum ulcerul sau varicele, pun în pericol viaţa unui om şi fără transfuzie acesta nu poate trăi.

Boli precum cancerul, tratate prin soluţii agresive, dar care până acum au avut rezultate, precum radiaţia sau chimioterapia, aduc pacientul în situaţia de a avea nevoie de anumite componente din sânge. O persoană care a trecut printr-un incendiu poate necesita o componentă de bază din sângele transfuzat, respectiv plasma. Pot exista sute de ipoteze nefericite în care te poţi afla, dar din care poţi ieşi cu bine prin intermediul unei transfuzii de sânge.

Ce se poate recolta în timpul unei donări de sânge?

Din cantitatea de sânge donată o singură dată se pot extrage următoarele componente sanguine, care pot salva vieţile a trei pacienţi:

• Globulele roşii (hematiile) – se pot păstra 35 zile şi se folosesc în special la pacienţii din sălile de operație și reanimare;
• Trombocitele – se pot păstra maximum 5 zile şi sunt de mare ajutor bolnavilor de cancer şi leucemie;
• Plasma – poate fi congelată, rezistă până la 10 ani şi este folosită în principal în tratamentele accidentaţilor şi bolnavilor cu arsuri. În România plasma se poate păstra până la un an.

Ce teste sunt efectuate înainte și după donare?

Înainte de a dona, vei trece printr-un scurt proces de triaj, unde ţi se vor verifica indicele glicemic, hemoglobina, grupa de sânge şi tipul Rh-ului. După donare, sângele tău va fi testat pentru depistarea eventualelor boli infecţioase de care ai putea suferi, iar în cazul în care sunt identificate astfel de boli, vei fi anunţat şi rechemat la centrul de transfuzie pentru investigaţii suplimentare, în vederea stabilirii unui tratament adecvat.

Ce e recomandat să fac înainte să donez?

Înainte de a dona este recomandat să ai în vedere următoarele:

• Să te odihneşti bine în noaptea de dinaintea donării;
• Să mânânci un mic dejun normal, fără grăsimi, înainte de donare;
• Să consumi mai multe lichide pentru a înlocui volumul pe care îl vei dona;
• Să consumi alimente bogate în fier – carne roşie, peşte, ficat, fasole, cereale îmbogăţite cu fier, stafide sau prune;
• Să eviţi ceaiul, cafeaua sau alte băuturi ce conţin cofeină;
• Să eviţi consumul de alcool, cu minimum 48 de ore înaintea donării;
• Să eviţi mâncărurile grase precum hamburgerii, cartofii prăjiţi sau îngheţata înainte de donare. Testele pentru depistarea infecţiilor pot fi afectate de grăsimile (lipidele) ce apar în sânge la câteva ore după ce ai consumat mâncăruri grase.

Cine poate dona?

Poți dona dacă ai împlinit 18 ani, ai peste 50 de kilograme și:

• au trecut 48 de ore de când ai consumat alcool;
• au trecut 7 zile de când ai terminat tratamentul cu antibiotice;
• au trecut minim 8 săptămâni de la ultima donare;
• au trecut 6 luni de când ai avut o intervenție chirurgicală sau ți-ai făcut tatuaj ori piercing;
• nu ai simptome alergice;
• nu ești răcit;
• nu ai avut hepatită, TBC sau alte boli infecțioase;
• nu ai fost vaccinat în ultimele 2 săptămâni;
• nu ești însărcinată și nu alăptezi;
• au trecut mai mult de 6 luni de la avort;
• nu ai relații sexuale neprotejate cu un partener cu HIV, HTLV, atgHBS, ACHCV, SIFILIS.

Centre de donare